Premiul Pentru Jurnalism

Lansat în 2015 de către Centrul Rațiu pentru Democrație, Premiul Ion Raţiu pentru Jurnalism promovează şi încurajează jurnalismul de investigație.

COTIDIANUL

Cotidianul a fost un ziar românesc, apărut în București la data de 10 mai 1991. Ziarul a fost deschis de Ion Rațiu ca primul ziar privat după 1989, cu ajutorul a doi profesioniști de la ziarul britanic The Guardian.


La data de 23 decembrie 2009, ziarul a publicat pentru ultima dată. Domeniul de internet cotidianul.ro rămâne în continuare activ, fiind operat de divizia de internet a trustului Realitatea-Cațavencu.


Trei organizații profesionale care veghează la respectarea codurilor deontologice, Centrul pentru Jurnalism Independent, Active Watch și Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, au fost invitate să nominalizeze jurnaliști pentru premiu, alături de reprezentanți ai facultăților sau departamentelor de jurnalism.


Premiul este inspirat de Ion Rațiu care, revenit în ţară în 1990, după 50 de ani de exil, a luptat pentru libertatea presei, necesară unei democraţii funcţionale. În acest sens, încă din primele zile de după întoarcerea sa acasă, s-a zbătut pentru înfiinţarea unui ziar şi a unei televiziuni care să se opună instrumentelor de propagandă transmutate din perioada comunistă. A reușit doar pe jumătate – în 10 mai 1991 a apărut primul număr al ziarului Cotidianul; avizul pentru deschiderea unei televiziuni nu l-a primit niciodată.

 
 

CÂȘTIGĂTORI

Diana Oncioiu 2020
Alex Nedea este laureatul Premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism 2019.

Nominalizată pentru: Dreptate strâmbă: 3 din 4 cazuri de acte sexuale cu victime copii sunt judecate în instanțele românești ca fapte consimțite
Diana Oncioiu a adus la lumină o realitate dureroasă din instanțele românești: modul în care sunt judecate faptele de abuz sexual cu victime minori și tendința judecătorilor de a porni de la premisa că actul sexual s-a produs și cu acceptul copilului-victimă. Aceasta, într-un sistem care continuă să culpabilizeaze victima, în ciuda condamnării Statului român la CEDO „pentru încălcarea obligației sale de a proteja legal împotriva tratamentelor degradante și de a urmări interesele superioare ale minorilor în aplicarea actelor de justiție”.

Photo credit: Andrei Pungovschi

În prezent jurnalist la publicația alternativă Dela0 și membru al echipei proiectului colaborativ Să Fie Lumină, realizat în parteneriat de Dela0.ro și Centrul de Investigații Media, Diana Oncioiu a lucrat timp de cinci ani în televiziune, la posturile Realitatea TV și Digi24. Scrie adesea pe teme sociale – violență în familie sau violență domestică, educație, asistență socială, sărăcie extremă, excluziune socială, fiind autoarea unor dosare-reportaj despre reintegrarea socială a deținuților eliberați din penitenciare sau despre viața în subsolurile cartierului bucureștean Ferentari. Laureata va primi distincția în mod oficial în cadrul unei ceremonii care va avea loc în cadrul ediției 2020 a Dialogurilor Rațiu pentru Democrație, eveniment organizat anul acesta în format online în perioada 15-18 septembrie. Detalii, aici.

Alex Nedea 2019
Alex Nedea este laureatul Premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism 2019.

 

 

Nominalizat pentru “Dumnezeul achizițiilor", Alex Nedea, alături de David Muntean, a săpat onest în ogorul de informații despre achiziții și a găsit o pepită de aur: un nod al relațiilor de corupție care leagă persoane din vârful ierarhiei politice cu un ierarh aparent mărunt. Informațiile generate de investigația propriu zisă sunt cu atât mai percutante cu cât multiplele calități ale eroului principal al video-anchetei îi dau acestuia o aură de haz/necaz. Așa se face că ancheta a devenit vedetă a produselor de investigație din ultimele luni.“
Alex Nedea                     
Reporter, Recorder.ro

Alex Nedea și-a început cariera în 2004 în departamentul educațional al cotidianului Adevărul, ulterior fiind angajat al departamentului reportaj al Jurnalului Național. În martie 2008 s-a alăturat televiziunii Realitatea TV ca jurnalist de investigație. A lucrat în echipele de investigație ale Jurnalului Național, cotidianului Adevărul și în echipa emisiunii “În premieră”, difuzate de Antena 3, unde realizar documentare despre situația curentă.


Este laureatul Premiului pentru Jurnalism de Investigație (2011), decernat de Clubul Român de Presă și al “European Reporter” Grand Prize, premiu al Comisiei Europene, precum și al Silver World Medal (2014) decernat de New York Festivals TV & Film Awards. Recent, este laureatul Superscrieri al edițiilor 2016 & 2017 și al Bronze World Medal (2018) al New York Festivals TV & Film Awards.
S-a alăturat echipei Recorder în ianuarie 2019, unde, împreună cu operatorul David Muntean, a investigat corupția asociată celui mai mare program de modernizare a satului românesc din ultimii 30 de ani.

Ultimele sale investigații
https://recorder.ro/author/alex-nedea/

Paul Radu 2018
Paul Radu este laureatul Premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism 2018.   

Nominalizat pentru Țmeritul de a fi coordonat și asigurat eficiența muncii de echipă a jurnaliștilor de o parte și alta a oceanului. Lanțul de anchete realizate de jurnaliștii RISE Project în legătură cu afacerile dezvoltate în Brazilia de români suspectați de încălcarea legii atât în România cât și în Brazilia sunt un model de investigație jurnalistică. Faptul că între persoanele care fac obiectul cercetării se regăsesc politicieni cu o redutabilă influență în România adaugă calității exercițiului profesional și curajul – o valoare care își găsește tot mai rar loc de exprimare în industria media autohtonă.”
   

Ultimele sale investigații

https://www.riseproject.ro/?s=paul+radu

 

Ascultă discursul de accceptare.    

https://radio.ubbcluj.ro/audio-premiul-ion-ratiu-pentru-jurnalism-acordat-lui-paul-radu-rise-project/

Paul Radu este director și co-fondator al RISE Project, platformă pentru jurnaliști de investigație și hackeri din România. Este co-fondator și director executiv al Organized Crime and Corruption Reporting Project, fiind unul dintre creatorii conceptului de Investigative Dashboard și al softului de vizualizare Visual investigative Scenarios.


Este buriser al Alfred Friendly Press Fellowship (2001), Milena Jesenska Press Fellowship (2002), Rosalyn Carter Fellowship for Mental Health Journalism (2007), Knight International Journalism Fellowship (2007-2008) și Stanford Knight Journalism Fellowship (2009-2010).
Paul este laureatul mai multor premii, între acestea Knight International Journalism Award (2004), Investigative Reporters and Editors Award (2004), Global Shining Light Award (2007), Tom Renner Investigative Reporters and Editors Award (2007), Daniel Pearl Award for Outstanding International Investigative Reporting (2011) și European Press Prize (2015). Este membru al echipei de investigație condusă de ICIJ care a câștigat Premiul Pulitzer în 2017 pentru Panama Papers.


Este membru în consiliul director al  Global Investigative Journalism Network, ICFJ, Bellingcat și al altor organizații.
Din investigațiile sale recente fac parte Panama și Paradise Papers, Russian Laundromat, Azerbaijani Laundromat, precum și numeroase investigații despre politicieni și oligarhi români

Ovidiu Vanghele 2017
Ovidiu Vanghele este laureatul Premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism 2017.

 

Nominalizat pentru seria de anchete "Toți oamenii generalului", despre averea fostului vicepremier Gabriel Oprea, dar și pentru seria de anchete "Harta morții" – o radiografie la detaliu a dezastrului din asistența socială românească, despre cei aproape de 5.000 de oameni cu boli mintale care au murit într-un interval de circa cinci ani de zile în centre instituționalizate de ocrotire sau recuperare.  (…) Meritul lui Ovidiu este nu doar că face presă de investigație de cea mai bună calitate, ci și faptul că reușește cu încăpățânare și pasiune să facă anchete redutabile în condițiile în care nu are o echipă sau o redacție în spate.”
Ovidiu Vanghele                     
Editor, Factual     

                  

His Latest Investigations

http://www.investigatiimedia.ro/details/author/43-ovidiuvanghele

Ovidiu Vanghele și-a început cariera în 2002, când, la finalul primului an de facultate de jurnalism, a fost angajat în echipa Agenției MEDIAFAX. După zece ani de jurnalism de agenție, timp în care a trecut lent de la știri la subiecte mai profunde, mai apropiate de zona investigației, a ales să încerce televiziunea, plecând la ProTV, unde a lucrat în echipa Redacției Știri, participând și la realizarea unor materiale pentru emisiunea-premium a postului, România, te iubesc!. După mai puțin de un an, a ales să părăsească media mainstream, punând bazele Centrului de Investigații Media, pe care-l coordonează și în prezent.


În ultimii ani, Ovidiu Vanghele a publicat zeci de investigații de presă care au urmărit milioane de euro cheltuiți fără sens, ilegal sau furați cu totul. Cele mai cunoscute dintre anchetele sale au vizat ororile din centrele pentru persoane cu dizabilități mintale, fraudele cu banii Academiei Române, contractele CFR sau achizițiile dubioase ale șefilor „Republicii Constanța”, multe dintre ele surse pentru investigații judiciare ulterioare.
                                                      
În anul 2016, a lucrat aproape exclusiv la seria „Toți oamenii generalului” în care, împreună cu Ana Poenariu (RISE Project), a documentat devenirea personală și financiară a unuia dintre cele mai mari paradoxuri ale politicii românești, Gabriel Oprea.

În paralel cu jurnalismul de investigații pe care-l practică la Centrul de Investigații Media, în ultimii ani a mai format și condus echipa editorială a EurActiv România, în prezent fiind editor al celei mai mari platforme de fact-checking din România, factual.ro, un proiect Funky Citizens

Emilia Șercan 2016
Emilia Șercan este laureata premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism în 2016.

 

Nominalizată pentru publicarea în premieră o investigație legată de plagiatul lucrării de doctorat a vice-premierului Gabriel Oprea. “


Emilia Șercan                     
Senior-editor, cursdeguvernare.ro


Ultimele ei investigații      
http://emiliasercan.blogspot.com/

Emilia Șercan și-a început ucenicia ca jurnalist în 1996, în orașul natal – Vatra Dornei, unde a făcut de toate, de la presă scrisă, la radio și televiziune. În 2000 a fost angajată în secția Eveniment/Investigaţii a ziarului „Curierul Național”, iar din 2003 s-a mutat la „Evenimentul zilei”, unde timp de cinci ani a făcut parte din Departamentul Investigații. Din 2009 lucrează ca jurnalist independent, iar din 2010 este senior editor la site-ul cursdeguvernare.ro. Emilia Șercan predă din 2005 la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București – din februarie 2015 în calitate de lector – Tehnici de Investigare Jurnalistică, Tehnici de Culegere de Informaţii, Tehnici de Redactare, Genurile Presei, Tehnici Avansate de Lucru în Agenţiile de Presă.

În această perioadă a realizat sau coordonat sute de anchete, între care Mătuşa Tamara, Afacerile din energie ale „băieţilor deştepţi” şi ale lui Bogdan Buzăianu, Afacerile de după FNI ale lui SOV, Averea lui Dan Ioan Popescu, Dosarul Bancorex, Ziarişti – foşti informatori ai Securităţii, Afacerile lui Puiu Popoviciu. În 2008 a plecat la Realitatea-Caţavencu pentru a înfiinţa şi conduce Departamentul de Investigaţii, care a furnizat anchete şi reportaje pentru Cotidianul și Realitatea TV.    

             
Nominalizările pentru premiu au fost făcute de Cătălin Tolontan, Centrul pentru Jurnalism Independent, Active Watch și Departamentul de Jurnalism de la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării. Laureatul a fost ales de un juriu format din membrii Consiliului Director al CRD.    

Cătălin Tolontan 2015
Cătălin Tolontan este primul laureat al premiului Ion Rațiu pentru Jurnalism.

 

Nominalizat pentru că a realizat și publicat cele mai de impact investigații de presă din ultimii ani, într-o publicație cu profil sportiv. Pentru că a demonstrat că poți face presă și la mogul, că poți să deranjezi interesele patronului și să-ți păstrezi coloana vertebrală. Pentru că și-a protejat această independență prin competență profesională și printr-un management care a adus bani patronului, nu viceversa”.
Cătălin Tolontan                     
Redactor-șef, Gazeta Sporturilor


Ultimele sale investigații
https://www.tolo.ro/

Este unul din cei mai cunoscuţi jurnalişti români de investigație, redactor-şef şi director general al Gazetei Sporturilor şi autor al unui blog multi-premiat tolo.ro. 

 

Laureat a zece premii de “ziarist al anului” în ultimii 12 ani, Cătălin Tolontan a intrat în presă în 1990, la ziarul studenţesc al Facultăţii de Comerţ din Academia de Studii Economice. În ultimii ani a fost autorul mai multor investigații jurnalistice care au expus corupția unor cluburi de fotbal sau a unor înalți oficiali aflați în funcții cheie ale aparatului guvernamental.               

 
Investigația sa din 2009 despre Ministrul Tineretului și Sportului, Monica Iacob-Ridzi, care a dus demisia acesteia și trimiterea sa în judecată, a fost menționată în raportul Comisiei Europene despre România, precum și în cel al Departamentului de Stat al SUA.                 
Investigația începută în 2013, împreună cu Mirela Neag, privind finanțarea ilegală a Galei Bute a dus la trimiterea în judecată, în 2015, a mai multe persoane, între acestea fostul ministru al turismului, Elena Udrea. Investigația a câștigat în 2014 International News Media Association Awards la categoria Best Use of An Event to Build a News Brand.                 
            
Discursul lui Cătălin Tolontan la primirea Premiului Ion Rațiu pentru Jurnalism
”Când m-au văzut cu pantaloni roșii în această dimineață, colegii din redacția Gazetei Sporturilor m-au întrebat dacă ne merge atât de rău. Le-am răspuns că voi primi premiul Ion Rațiu pentru Jurnalism. Și că îmbrăcămintea e omagiul meu fistichiu pentru cel mai tonic om pe care l-am văzut pe scena publică. ”Dar știi că Ion Rațiu avea mult bun gust cînd se îmbrăca?!”, mi-au replicat colegii.
De-abia acum devine interesant. Nu mă așteptam ca într-o redacție post-facebook imaginea lui Ion Rațiu să fie cunoscută. Eu i-o revăzusem în ediția din această săptămînă a “Cațavencilor”. Imaginea celebră din Parlament, când era la tribună și vorbea cu mîinile întinse, propunând un spațiu fizic al dialogului, înconjurat de zeci de mineri care îl lăsau în pace, uimiți și ei de tabloul creat. Fotografia aceea îl arăta pe Ion Rațiu avînd curaj și compasiune ca unul ce știa că oamenii care pătrunseseră în Parlament erau, în fond, tot victime. Victimele lipsei de informare. Victimele deficitului democratic și victimele puținătății presei libere.
M-am mirat, așadar, că tinerii de azi din redacție au o reprezentare a lui Ion Rațiu. De regulă, memoria acestor tineri extrem de talentați începe fatalmente cam la jumătatea anilor 2000. Uneori, când intru în redacție, am senzația că ar fi util să mă recomand în calitate de mucegai cu pretenții imperative. Ceea ce nu e deloc rău în comparație cu momentele în care ajung în hală și mă întreb eu însumi cine sunt.
În ultimii ani, am stat departe de televizuni și de aparițiile publice. Ceva m-a făcut însă să vin azi aici, la Cluj, la invitația Centrului Rațiu pentru Democrație. Acum câteva zile, mă găseam în sediul uneia dintre fundațiile importante din România, cu siguranță cea mai bogată dintre ele. O fundație prin care un guvern occidental finanțează cu zeci de milioane de euro pe an o bună parte a organizațiilor neguvernamentale din România. În ultima vreme, tendința de a așeza presa de calitate pe baze nonprofit a apărut și la noi. Asta pentru că modelul de business clasic al presei e epuizat, iar cel nou refuză să se nască. Iluziile că digitalul ne va salva redacțiile se depărtează tot mai mult. În anul 2015, chiar și o companie de presă orientată pe pionierat digital, cum este Gazeta Sporturilor, realizează 90% din audiența pe internet, dar încasează doar 10% din venituri pe internet. Suntem unii dintre cei mai mari încasatori de publicitate clasică pe net și de la Google din România, dar asta nu înseamnă decât un euro din 10 în veniturile noastre. Un euro din 10! În schimb, realizăm 90% din venituri la taraba de ziare, deși acolo se mai află doar 10% din audiență. Rezolvarea acestei ecuații ne frămîntă zi de zi. Cei care spun “De ce nu închid ziarele printul?” nu au în față aceste date. Le fac publice azi, aici, pentru prima oară. Încercarea de a susține presa pe o bază nonprofit a apărut de câțiva ani în Occident.
Mă aflam așadar în București la o fundație cu oameni educați și deschiși. Dar eram acolo pentru că procedurile granturilor, aplicate când e vorba de inserție socială sau de programe contra discriminării, cer ca fundația să vadă conținutul exact al materialelor înainte de derularea lor. Pe scurt, aplicând aceleași reguli, ei cereau să vadă investigațiile și reportajele înainte de publicare.
Le-am spus că este împotriva Constituției României care interzice orice formă de cenzură. Le-am explicat că în jurnalism nimeni din afara corpului editorial nu are voie să vadă înaintea publicului ceea ce se publică. Nimeni înseamnă nimeni. Patronul, departamentul de publicitate sau o fundație care angajează niște jurnaliști pentru un proiect frumos. Absolut nimeni!

Tinerii români de la fundație nu erau deloc rău intenționați. Dimpotrivă, aveau o dedicare exemplară. Dar, pur și simplu, nu se întâlniseră cu o astfel de situație. Mai mult, în alte cîteva situații, e posibil să fi primit spre citire articole. Le-am spus că cei trei jurnaliști din București și trei din Provincie care vor fi selectați pentru acest proiect pe care îl voi coordona editorial nu vor preda textele nimănui din afara zonei editoriale. Și că nu vrem excepții. Vrem, în schimb, ca ei să realizeze că nu au voie să citească textele, fie că sunt ale noastre sau ale oricărui alt jurnalist. Dacă au făcut-o, să se oprească. Dacă vor mai finanța proiecte jurnalistice să respecte acest lucru!
Cred că i-am convins pentru că aveau bună credință autentică și pentru că ceea ce este nenegociabil cu un patron privat sau cu Parlamentul este nenegociabil cu oricine consideră că merită să dețină media sau să finanțeze libertatea de exprimare și dreptul la informare. Proiectul va merge mai departe. De fapt, testul democratic este să fii angajatorul atunci cînd tu însuți poți ajunge vizat de libertatea presei. Dacă Adrian Sîrbu sau Dan Voiculescu nu mi-au cerut niciodată un text înainte de publicare, cu atît mai puțin o organizație care promovează democrația nu poate căpăta așa ceva.
Când am plecat, mi-am amintit un alt episod. El s-a petrecut la începutul anilor 90. Lucram la Gazeta Sporturilor și, împreună cu colega mea Luminița Paul, munceam la o anchetă despre cum dopingul supraviețuise ca politică de stat după 1989, deși dispăruseră statul și partidul care fondaseră această politică de “medalii contra sănătății sportivilor”. Statisticile oficiale ale numărului de sportivi dopați erau falsificate. În continuare, ministerul încuraja dopajul.
Înainte de publicare, prima parte a articolului ni s-a returnat cu modificări făcute apăsat, cu creionul. N-am recunoscut scrisul șefului și l-am întrebat cine a făcut tăieturile pe manuscrisul care urma să intre în tipar. Senin, ne-a spus că secretarul de stat din MTS, practic șeful sportului din acel moment. “Ca să nu greșiți”, ni s-a zis. Am refuzat publicarea și am părăsit redacția a doua zi. Au trecut aproape 25 de ani și, de data asta nu într-un minister, ci într-o organizație free-speach am fost pus în fața acelorași argumente. Ca să nu greșim, ca să nu fim partizani, ca să nu comitem derapaje. Pentru toate acestea, ni se propune controlul. Dar, în fond, ce altceva face presa decât să greșească, să derapeze, să fie subiectivă, deși ne propunem exact inversul?
Acum câteva zile, Alan Rusbridger și-a anunțat retragerea după 20 de ani ca redactor șef la “The Guardian”. Din 1821 și până azi, “The Guardian” a avut doar 11 redactori șefi. Cel mai longeviv a stat în funcție 57 de ani, mai mult decît Carol I sau Ștefan cel Mare. El și-a amintit că în momentul în care a fost numit a spus: “Ajutați-mă să nu scufund nava!”. Este coșmarul oricărui redactor șef și, probabil, al oricărui lider. Să nu scufunde nava și să nu trădeze moștenirea.


Gazeta Sporturilor are o tradiție de 91 de ani și mi-e greu să-mi imaginez ce aș simți dacă valoarea ei unică s-ar risipi sub mandatul meu. Dar frământările nu sunt exclusivitatea noastră, a celor care conducem redacțiile. Orice ziarist își pune problema cât va rezista meseria lui. Unele lucruri nu depind de noi.


Vă mulțumesc pentru acest premiu! Îl primesc cu emoție. Vă rog să acceptați ca valoarea sa în bani să meargă la un tânăr jurnalist de la presă locală, rugând juriul și organizațiile care m-au selectat pe mine să mă ajute și să facă această propunere. Orice ziarist se întreabă cât va rezista meseria. Cred că unul dintre răspunsuri ni l-a oferit cel mai tonic tip pe care l-am întâlnit în viața publică din România.
Câtă vreme vor exista oameni precum Ion Rațiu, care să țină brațele depărtate, conturând spațiul dialogului, nu cu trufie, cu suficiență, ci cu puțin curaj și multă compasiune, publicul va ști că presa se ridică pentru el. Vă mulțumesc d-voastră și le mulțumesc jurnaliștilor din România.”
 

+40732719215

P-ta 1 Decembrie 1918, nr. 1, Turda, Cluj

© 2020 by RATIU DEMOCRACY CENTRE. Website designed by Webloom Studio Cluj.

logo_png.png